Deseori sunt întrebat care este diferența între luptele sportive și artele marțiale. Chiar și cele din urmă pot fi sportive sau tradiționale.

Răspunsul meu pornește de la faptul că luptele sportive au reguli, chiar și cele care spun că nu le au. Sportul te pregătește pentru ring, de obicei împotriva unui oponent. Știi când începe lupta și când se termină, când ești în pericol și când poți fi liniștit, iar premiul este o medalie, un brâu, popularitate, stimă, etc.

Artele marțiale te pregătesc pentru viață, acolo unde nu există “nu se poate de lovit între picioare” sau trasul de păr și mușcatul sunt considerate metode rușinoase. În viață unde cel mai des cei care atacă o fac pe neprins de veste, sunt mișei și acționează în grup, nu te lasă să te ridici sau să respiri. Premiul în așa împrejurări poate fi viața ta și a celor apropiați.

În special stilul Goju-ryu te învață să gândești liber, să acționezi simplu și eficient. Dacă  în sport ți se spune de sute de ori că nu ai dreptul să lovești mai jos de brâu sau să tragi la pământ, așa ai să faci și pe stradă. Mai rău este că te antrenezi cu oameni la fel ca tine și nici nu vei reacționa la procedeele rușinoase, interzise.

Artele marțiale tradiționale au la bază o filosofie, care te ajută să te cunoști pe tine și lumea înconjurătoare. Este un sistem care explică cum să comunici corect cu părinții, cu colegii, cu șefii, cu prietenii cu soția sau soțul, cu copii, cu dușmanii. Comunicarea poate fi verbală, non verbală sau lupta [ești întrebat și răspunzi, întrebi și ți se răspunde].

Goju-ryu învață răbdare, toleranță, reacție promptă și adecvată; învață să lucrezi din greu pentru a aduna succese mici; să fii fericit după înfrângeri, să te bucuri pentru victoriile altora; să cauți singur soluții fără a aștepta ajutor, să primești plăcere din activități monotone [care de obicei aduc cel mare folos]. Unul din obiectivele principale fiind modestia luptătorului.

Cu cât crește măiestria cu atât luptătorul tinde să evite conflictele fizice [și orale]. Din cauză că știe ce daună poate aduce sau primi. Un luptător de arte marțiale experimentat anticipează conflictele, oamenii periculoși, instabili. Cea mai puternică armă este privirea, apoi glasul. Privirea rece, glasul calm. Un luptător adevărat încearcă să evite provocările fiindcă știe că odată v-a fi înfrânt [aceste cuvinte sună stranii, poate chiar sunt "fricoase", eu încă nu le-am asimilat complet, dar le accept].

Cu cât crește măiestria, cu atât trebuie să crească bunătatea. Cu cât crește forța cu atât trebuie să crească controlul.

-------------------------------

Totul a fost doar o introducere, pot vorbi mult. Unul din motivele pentru care nu aș părăsi Moldova este școala Goju-ryu și Sensei Victor Panasiuc. O mare parte din spusele de mai sus le-am absorbit de la el după ani de antrenamente, încă puțini ani.

Vreau să vă invit la Festivalul Artelor Marțiale din 12 octombrie. Evenimentul va avea loc la Teatrul Național de Operă și Balet “Maria Bieșu”, începând cu ora șapte seara. Intrarea este gratuită.

Acesta este organizat cu prilejul vizitei Maestrului Sensei Morio Higaonna. Legenda vie care a fondat Federația Internațională de Goju-ryu Karate-do. La ai săi 74 de ani încă ne lasă pe toți în urmă cu viteza, puterea și tehnica aplicată. A fost numit “cel mai periculos om al Japoniei în lupte reale“.

La vârsta sa înaintată e foarte posibil să ne viziteze pentru ultima dată. 

Vă așteptăm cu drag.

Andrei Haret,
http://www.andreiharet.com/