Maeştrii antici au determinat în baza experienţei 3 factori care exercită o influenţă decisivă asupra deznodământului luptei: viteza, forţa şi tehnica. De regulă, cel mai important factor este viteza, şi cel care o posedă poate cu uşurinţă să lovească în centrele de importanţă vitală ale adversarului şi să se retragă înainte ca adversarul să recurgă la contraatac. Chiar dacă nu posedaţi o putere fizica mare şi tehnica este slabă, viteza dă şanse reale să faceţi vătămări serioase adversarului. Aceasta se explică prin faptul că pe corpul uman se află multe regiuni de importanţă vitală, cum sunt ochii, stinghia şi gâtul, vătămarea cărora nu necesită mare putere.

Dacă posedaţi deja iscusinţa vitezei, aveţi nevoie de putere. Fără ea, chiar dacă şi aveţi o viteză şi tehnică bună, atacurile şi apărarea nu vor fi pe deplin efective.

Dezvoltarea puterii musculare nu trebuie să aibă loc în detrimentul vitezei, iar sporirea vitezei nu trebuie să micşoreze puterea muşchilor. În cele din urmă, metodele pe care le utilizaţi în antrenamente, trebuie să corespundă tehnicilor, caracteristice pentru stilul ales. Spre exemplu, în stilurile Vulturului şi Cocostârcului este foarte important să faceţi accent pe viteză şi puterea de apucare.

Luptătorilor chinezi le este cunoscut un proverb: “În primul rând – curajul,în al doilea – puterea, într-al treilea – kung-fu”.

• “În exterior antrenează tendoanele, oasele şi pielea; în interior antrenează o înghiţitura de tzi”
• “Stilurile exterioare merg de la tare la suplu, iar cele interioare – de la suplu la tare. Căile sunt diferite, dar scopul final – unul şi acelaşi”.

În artele marţiale din Orient se pune accent pe antrenarea tzini, în timp ce această concepţie precum şi metoda corespunzătoare de antrenare este aproape necunoscută în alte ţari. În China, tzini este criteriul de bază pentru aprecierea stilurilor de luptă şi măiestriei luptătorilor – cât de profunda este înţelegerea ei şi cât de bună este aplicarea ei.

În stilurile tare-suplu muşchii şi tendoanele rămân relaxate, iar mişcările uşoare, dând posibilitate ca tzi să circule fără piedică din Dyantian-ul de jos în extremităţile corpului. Chiar înainte ca atacul să ajungă la corpul adversarului, muşchii şi tendoanele dintr-odată se încordează. Acest tip de putere trece de la tare la suplu. Proverbul îl compara cu viţa de vie. Puterea dură şi în acelaşi timp suplă provoacă vătămări atât exterioare, cât şi interioare. Cu toate că corpul fizic este relaxat, puterea condusă prin el are un efect maxim distrugător şi pătrunzător.

Filozofia de bază a artelor marţiale din China rezidă în stoparea luptei.

Scopul final al practicării artelor marţiale constă în găsirea sensului vieţii.

Indiferent ce drum alegeţi, pentru atingerea unui nivel înalt de spiritualitate va trebui să înfruntaţi inamicul vostru principal – dumneavoastră înşivă. Unica posibilitate de a-l învinge este disciplina de sine şi înţelegerea vieţii.

Toată experienţa noastră de viaţă este un proces unic de învăţare şi de pătrundere în esenţa spiritului.

Orice artă aţi studia, trebuie să înţelegeţi că sensul învăţăturii e să simţiţi şi să acumulaţi esenţa artei.

La oricare activitate trebuie să participaţi cu tot sufletul, să o simţiţi , să pătrundeţi în ea şi să o trăiţi. Abia atunci veţi putea afirma că o înţelegeţi. În lipsa unui sentiment adânc şi înţelegere, artele practicate de dumneavoastră vor fi zadarnice şi lipsite de sens.

Secretul cel mai mare de obicei se ascunde intr-un loc cel mai bine văzut, pentru a-l obţine este nevoie de judecată continuă şi practică.

Proverbul chinezesc spune: “Elevul caută trei ani un bun profesor, iar profesorul trei ani testează pe ucenic”.

Morala de luptă (Uda) are două aspecte – morala faptei şi fapta minţii. Morala faptei include în sine: smerenie, respect, viaţa dreaptă, încredere şi devotament. Fapta minţii constă din: voinţă, rezistenţă, perseverenţă, răbdare şi curaj.

• Pentru a fi smerit, trebuie stăpânit simţul mândriei. În China se spune: “Mândria pierde, smerenia aduce beneficii'.
• Respectul este baza relaţiilor cu oamenii. Relaţiile armonioase sunt posibile numai datorită respectului. Însă cel mai important fel de respect este respectul faţă de sine. Dacă nu vă respectaţi, atunci cum puteţi respecta pe alţii şi să aşteptaţi respect din partea lor? Respectul trebuie meritat, nu puteţi ruga sau cere să fiţi respectaţi. În China se spune: “Cel care se respectă pe sine şi pe alţii, va fi şi el la rândul său respectat.”
• Viaţa dreaptă este modul de trai. Viaţa dreaptă înseamnă, că dacă trebuie să faceţi ceva, o faceţi fără ezitare, iar dacă este ceva ce nu trebuie sa faceţi, atunci nu faceţi asta niciodată. Trebuie să vă conduceţi de spiritul înţelepciunii, şi nu de emoţii. Atunci veţi găsi echilibrul sufletesc şi nu veţi simţi vinovăţie.
• Încrederea. Ca să ai încredere trebuie să fii vrednic de încredere, şi să ai încredere în sine. Trebuie să deveniţi personalitate - persoană, în care alţi oameni să aibă încredere. Încrederea este baza prieteniei şi a respectului. Încrederea reciprocă se câştigă cu greu, dar şi foarte uşor poate fi pierdută. Încrederea în tine însuţi este rădăcina încrederii în propria forţă. Trebuie sa învăţaţi să educaţi încrederea în sine şi s-o demonstraţi în exterior. Numai aşa veţi putea câştiga încrederea şi respectul altor oameni.
• Devotamentul este rădăcina încrederii. Trebuie să păstraţi devotamentul profesorului şi prietenilor dumneavoastră, şi ei la rândul lor trebuie să vă fie fideli. Devotamentul face posibilă încrederea reciprocă. Fidelitatea se construieşte pe baza ascultării profesorului.

Morala minţii:

• Voinţa. Pentru a educa o voinţă puternică este nevoie de timp. Exista procesul de luptă între mintea emotivă şi spiritul înţelepciunii. Dacă spiritul înţelepciunii va conduce cu întreaga Dvs. fiinţă, veţi fi capabil să înăbuşiţi orice fel de nelinişte, care vine de la mintea emotivă, iar pentru voinţă veţi avea mai puţine piedici. Puterea de voinţă depinde de sinceritatea aspiraţiei spre o ţintă propusă. Această aspiraţie trebuie să poarte un caracter profund, şi să nu fie o dorinţă spontană şi vagă.
• Rezistenţa, perseverenţa şi răbdarea sunt manifestarea unei voinţe puternice. Oamenii, care obţin succese, - nu sunt neapărat cei mai deştepţi, ci totdeauna cei mai indulgenţi şi perseverenţi. La oamenii cu adevărat înţelepţi, înţelepciunea conduce nu doar cu cugetul lor ci şi personalitatea lor.
• Curajul este de multe ori confundat cu vitejia, dar sunt de fapt lucruri diferite. Curajul provine de la înţelegere, care la rândul sau îşi are începutul în spiritul înţelepciunii. Vitejia este manifestarea exterioară a curajului. De exemplu, dacă aveţi curaj pentru acceptarea provocării, înseamnă că mintea a înţeles situaţia şi a luat hotărârea. Şi numai după aceasta veţi avea nevoie de vitejie, ca să realizaţi această decizie. Vitejia fără curaj nu durează mult timp. Fără curaj, care presupune înţelegerea provocării, vitejia este oarbă şi naivă.