«Hojo undo» se traduce ca exerciții suplimentare, cu toate acestea traducerea în cauză subestimează importanța antrenamentului dat pentru sistemul artelor marțiale tradiționale. Hojo undo reprezintă mai mult de cît niște exerciții adiționale, dar în ceea ce privește puterea, tăria, starea fizică, reflexele și antrenamentul coordonării, este legată direct cu toate kata și este vitală pentru oricare persoană care practică artele marțiale Goju Ryu, întrucît face legătura dintre kata și aplicații.

Pentru a pune în practică tehnicile kata, karate-ka trebuie să antreneze mereu partea respectivă a corpului astfel va putea executa corespunzător o anumită tehnică. De exemplu, dacă cineva ar fi efectuat lovitura nukite (mâna suliță) fără antrenamentul corespunzător, cel mai probabil acesta și-ar fi traumat propria mână. Hojo undo este calea de a obține starea fizică necesară.

Acest articol se va concentra aspura echipamentului de bază hojo undo și anume chi-shi, nigiri game, sa-shi,kongo ken, tetsu geta și makiwara,oferind o descriere scurtă a fiecărui dispozitiv și totodată discutarea importanței acestuia pentru dezvoltarea corpului, și acolo unde este cazul, explicarea importanței pentru kata Goju Ryu. Numai exercițiile de bază vor fi reflectate pentru fiecare tip de echipament. 

Chojun Miyagi, fondatorul stilului Goju Ryu (pe fotografie primul din dreapta) urmărește practica hojo undo a elevilor săi. E important să menționăm că a treia persoană din drepta este Kenwa Mabuni, fondatorul școlii de karate Shito Ryu.
Fotografie folosită prin amabilitatea lui Sensei Morio Higaonna.

Karate-ka este apt de a-și alege singur exercițiile relevante pentru a se concentra asupra punctelor sale slabe. De exemplu, în cazul în care mâna stîngă este mai slabă de cît dreapta, trebuie dublat numărul de repetiții efectuate cu mâna stîngă. De asemenea,aplicațiile discutate sunt doar cele de bază, karate-ka este încurajat să-și dezvolte propriile variații ale aplicațiilor de bază pentru a elimina punctele  slabe proprii din kata. Totuși nu trebue neglijată importanța exerecițiilor de bază.

Chi-shi este o piatră ponderată la capătul unui băț. Chi-shi poate fi de 2 feluri. Una din ele are la capăt o piatră circulară (sau un bloc de beton) ce nu depășește lungimea brațului unui karate-ka, cealaltă are piatra atașată de un băț cu lungimea egală cu un bo și mult mai lungă de cît mâna. În ambele cazuri grosimea bățului este puțin mai mică de cît grosimea brațului. În articol se va vorbi numai despre chi-shi care au fost folosite în trecut.

Antrenamentul cu chi-shi la dojo-ul lui Sensei Higaonna, Tsuboya, Okinawa, noiembrie 2009.

Scopul de bază al dispozitivului chi-shi este de a întări brațul, cu toate acestea dacă exercițiul va fi efectuat corect mușchii laterali și antebrațele vor fi întărite semnificativ.

Pentru început chi-shi trebuie apucată cu o mână de bățul din partea opusă a pietrei (dacă chi-shi este prea grea, mâna trebuie ținută mai aproape de piatră). Apoi karate-ka va legăna chi-shi în 4 moduri diferite: dintr-o parte în alta, din față în spate, în cerc vertical în jurul umărului mânii ce ține dispozitivul și în cerc orizontal în jurul corpului. În toate cele 4 exerciții persoana care le execută  se va așeza în shiko datchi (poziția sumo) în timp ce balansează chi-shi în poziția de mijloc. În poziția de mijloc brațul ce ține chi-shi este complet extins în față cu mâna ce se află direct sub piatră balansîndu-i greutatea și cealaltă pe șold. Mâna ce ține chi-shi trebuie să strîngă  bățul sau să manevreze puternic pentru un moment, ca în kime (concentrare) la sfîrșitul unei lovituri. Mușchii laterali vor cobrî în jos încordîndu-se pentru a nu permite coborîrea umărului.

Atunci cînd are loc deplasarea din poziția de mijloc, karate-ka se ridică din shiko-datchi și încet eliberează mâna ca chi-shi să se legene, apoi se întoarce în poziția de mijloc, așezîndu-se brusc  în shiko-datchi și o strînge puternic în kime.

Exercițiile, în care are loc balansearea chi-shi în poziția de mijloc, implică mușchii statici din braț, astfel încheietura mânii va fi puternică și nu se va îndoi sub puterea unei lovituri, la aplicarea oricărei lovituri din kata. Dacă mușchii laterali sunt folosiți corect și sunt încordați, ținînd umărul în jos la momentul kime, acesta va face legătura dintre mușchi și podea și va contribui la dezvoltarea tehnicilor bine definite și la un Sanchin mai bun.

În setul următor de exerciții chi-shi este ținut cu ambele mâni la un interval confortabil, una deasupra celeilalte, la o distanță cît mai mare de piatră. Rămînînd în poziția shiko-datchi, mînerul trebuie ținut strîns cu ambele mâni atunci cînd este extinsă chi-shi: în față cu piatra în sus, în față cu piatra în jos și în spate printre picioare. Aceste exerciții vor ajuta la dezvoltarea tehnicilor de luptă și la rezistența corpului, în special la încheieturi.

În cele din urmă exerciții de bază cu chi-shi, karate-ka se va împinge cu acest dispozitiv. Chi-shi este ținut cu ambele mâni, una din ele aproape de piatră, cealaltă la capătul opus al mânerului. Karate-ka se va împinge din poziția shiko-datchi în mișcare asemănătoare împungerii cu o suliță sau butelie, răsucind chi-shi cu încheieturile mânii.

Acest exercițiu va contribui la antrenarea unei lovituri mai puternice în timp ce dezvoltă  răsucirea  pumnului în momentul loviturii.Toate exercițiile de bază cu chi-shi sunt executate în shiko-datchi pentru a contrubui la întărirea picioarelor.

Nigiri game sau  recipientele pentru apucare sunt oale ceramice mari cu gura puțin mai largă de cît palma. Acestea pot fi goale sau umplute cu apă,nisip sau alte materiale, odată cu întărirea puterii de prindere.

Antrenamentul cu nigiri game.
Este important să menționăm că picioarele se prind puternic de podea.
Fotografia personalului CFA.

Scopul principal al acestui exercițiu este de a dezvolta asuri-ashi (pași alunecați) în timp ce vă întărește prinderea. Karate-ka poate practica orice formă de ashuri-ashi în timp ce se antrenează cu oalele. Cele mai importante forme de asuri-ashi care trebuie practicate regulat sunt pasul sanchin cu regiunea inghinală și abdomenul deschis (kaisbugata sau relaxat), pasul sanchin cu regiunea inghinală și abdomenul închis (beisbugata sau încordat) și pașii în shiko-datchi (la fel ca în kata Seiyunchin).

Oalele trebuie apucate strîns, ținute bine în timp ce sunt ridicate concentrîndu-se asupra degetului mic și a celui mare. Mâna va avea forma unui cioc de vultur, ținînd cu vîrfurile a 4 degete și prima pernuță a degetului mare îndoit ca cîrligul pentru prins pește. Mânile vor fi răsucite înăuntru, la fel ca răsucirea loviturii, astfel degetul mic împinge gura oalei în față iar degetul mare în spate. Mușchii laterali trebuie încordați mereu cu umerii în jos și omoplații ușor uniți.

Nigiri game este important pentru dezvoltarea unei prinderi puternice, a pumnului strîns și tărie a degetelor pentru lovitura nukite. În lipsa unei practici nigiri game vaste, va fi practic imposibil să aplicați tehnicile din kata Goju Ryu în situații reale, deoarece acestea se bazează în mare parte pe capacitatea de a folosi prinderea puternică, tragerea și împingerea adversarului. Fără rezistența degetelor obținută în nigiri game, veți întîmpina dificultăți la dezvoltarea propriei lovituri nukite. (Important: Pentru a dezvolta un nukite util este necesară îndeplinirea unei alte condiții, utilizarea de exemplu a to, un mănunchi de bambus, sau nisip).

Pentru a efectua bine kata Sanchin, trebuie să aveți o prinsoare strînsă, mușchi laterali puternici, să puteți să strîngeți fesele și să încovoiați tenden-ul (partea abdominală împreună cu regiunea inghinală). Practica nigiri game este cheiea spre a obține acest lucru, este recomandabil să efectuați nigiri game cu tanden-ul încovoiat de cîteva ori înainte de practica zilnică a kata Sanchin.

Sa-shi sau lacătele (de regulă se referă la ishi sa-shi sau tetsu sa-shi, lacăte de piatră sau metal) sunt doar acele lacăte mari care pot fi folosite ca greutăți de mână. Acestea sunt mai utile ca halterele deoarece forma lor permite efectuarea unei game mai largi de exerciții.

Primele exerciții sunt tehnicile de apucare statice. În acestea karate-ka apucă sashi de bara mai apropiată (în partea opusă a coprului halterei) prin gaură astfel partea cea mai grea este cea mai îndepărtată de la centrul apucăturii. Această poziție ajută la întărirea încheieturii mânii cînd ea este înclinată.

Sensei Higaonna antrenându-se cu ishi sashi de oțel, Thousand Oaks, California.
Fotografie folosită prin amabilitatea Dragon Associates Inc.

În tehnicile statice date karate-ka ridică sa-shi în față și în părți  din diferite unghiuri pentru a întări umerii și spatele, înclinînd de fiecare dată încheieturile pentru a le întări. Aceste exerciții dezvoltă puterea din toate unghiurile a umerilor în spate și piept.

De asemenea, tehnicile kata pot fi practicate cu sa-shi pentru a dezvolta simțul muchimi (mișcări grele lipicioase) în fiecare tehnică la dezvoltarea puterii.

Al doile set de exerciții sunt tehnicile de aruncare. Ținînd sa-shi cu o mână, la fel ca în practicile statice, sa-shi este aruncat și prins.Aceasta poate fi făcut doar cu o singura mâna sau prin aruncare ei dintr-o mână în alta, sau răsturnarea sa-shi, sau lovind-o între aruncare și prindere, sau adaugînd orice vă poftește imaginația. Acest exercițiu poate fi practicat de unul singur sau cu un partener, prin aruncarea de la unul la altul a sa-shi.

Antrenamentul dat dezvoltă în special coordonarea și reflexele, dar ajută și la dezvoltarea puterii și a pregătirii fizice a mânilor și degetelor.

Kongo ken este o bară mare de metal curbată în formă de oval. Scopul principal al kongo ken este dezvoltarea tehnicilor de aruncare și apucare. Prin urmare kongo ken trebuie să cîntărească aproximativ ca o persoana matură și să fie de înălțime și lățime corespunzătoare.

În practica cu kongo ken, karate-ka execută multe exerciții de apucare de unul singur sau cu un partener.

În primele exerciții fără partener karate-ka apucă strîns kongo ken cu ambele mâni, fiecare ținînd același capăt a barelor lungi ale kongo ken și apoi răsucește dispozitivul pe podea luînd poziția shiko datchi. Exercițiul dat întărește și dezvoltă tora guchi (tehnica gura tigrului), care are aplicații de apucare nelimitate.

În alt exrcițiu, kongo ken este  balansat ca o ușă cu o mână, ce servește drept o balama trântind partea opusă în tors, alternând  între piept și spate. Acest exercițiu întărește încheieturile mânii, dezvoltă o poziție stabilă (capacitatea de a împinge în timp ce te ții strîns de podea cu degetele de la picioare), și îmbunătățește starea fizică a torsului.

Karate-ka va practica, de asemenea, așezarea bruscă în shiko datchi, în timp ce balansează pe umeri kongo ken cu împingerea kongo ken deasupra capului. Aceasta va contribui la dezvoltarea unei așezări rapide și puternice și datorită formei unice a kongo ken, va întări mușchii statici din tot corpul. Exercițiul descris mai sus va ajuta unui karate-ka în aprecierea importanței sincronizării la executarea corespunzătoare a unei tehnici de așezare bruscă în shiko datchi.

Ultimul exercițiu de bază individual cu kongo ken este apucarea sau flotările pe vîrful degetelor  cu menținerea kongo ken pe umeri. Acest exercițiu va face ca flotările să devină mai puternice, apucăturile mai strînse, și va întări degetele pentru a dezvolta o lovitură reală sau în lupta nukite.

Primul exercițiu în pereche constă în: un karate-ka execută genuflexiuni în shikodatchi, cu un capăt al kongo ken pe umărul său, în timp ce partenerul stă la celălat capăt al kongo ken pentru ai adăuga greutate. Aceasta va întări shiko datchi și va dezvolta puterea în picioare.

În următorul exercițiu, un capăt al kongo ken stă pe podea, pe cînd celălat capăt este împins înapoi și înainte între doi karate-ka. Karate-ka prinzîndu-l alunecă cu un picior  înapoi în zen kutsu datchi (poziția înclinat înainte), în timp ce partenerul care îl împinge alunecă cu același picior înainte în heiko datchi (poziția paralelă a picioarelor). Exercițiul dat va duce la dezvoltarea unei împingeri puternice, întărind zen kutsu datchi, și va contribui la perceperea momentului aplicării zen kutsu datchi ca poziție de apărare.

În ultimul exercițiu, kongo ken este ținut în poziție ridicată între parteneri, care stau față în față în heiko datchi. Unul din aceștia va ridica kongo ken și asuri ashi într-o parte, rămînînd în heiko datchi. Partenerul său va executa aceeași mișcare, transmițîndu-i kongo ken. Acest exercițiu este efectuat în continuu, cu mișcare dintr-o parte în alta în timp ce se transmite kongo ken în spate și în față. Aceasta va dezvolta o bază puternică deoarece ridicarea kongo ken în modul respectiv este foarte dificilă și va contribui la un asuri ashi rapid. Deși kongo ken asigură o practică minunată pentru dezvoltarea puterii de apucare necesare și a tehnicilor de aruncare, este foarte imporatnt de a menține o poziție bună (la fel ca în toate exercițiile din karate) pentru a evita traumele coloanei vertebrale. Menținerea poziției corecte în timpul practicării kongo ken va contribui foarte mult la dezvoltarea tăriei bazei.

Îmbunătățirea stării fizice, în acest caz loviturile repetate a unei mâni cu cea a partenerului, este un element de bază în antrenamentul artelor marțiale.

Tetsu geta sau saboți de fier (slapi de fier) sunt folosiți pentru a dezvolta tehnicile de lovilutră și pentru a întări articulațiile șoldurilor, picioarele și degetele.

Tetsu geta sunt apucate bine cu degetele de la picioare. Karate-ka va efectua, în timp ce poartă tetsu geta, lovituri de genunchi, călcîi și legănarea picioarelor cît de repede și sus e posibil. Apoi tetsu geta vor fi scoase și legănarea picioarelor se va efectua repetat la cît de repede, puternic și sus e posibil. Aceasta va dezvolta flexibilitatea în regiunile alăturate și o lovitură rapidă și puternică.

Apoi lovitura de bază poate fi executată lent cît mai sus posbil pentru dezvoltarea echilibrului și a tehnicii puternice și curate. Este recomandabil, cînd se poartă tetsu geta, ca orice lovitură în care este implicat genunchiul să fie efectuată lent. O acțiune rapidă cu așa o greutate pe picior poate trauma serios genunchiul.

Deși aceste lovituri trebuie efectuate cît mai sus posibil, la practicarea cu tetsu geta, toate loviturile sunt joase în kata Goju Ryu. Scopul practicării loviturilor înalte este dezvoltarea flexibilității și puterii care mai apoi contribuie la îmbunătățirea loviturilor joase din kata. În nici un caz nu trebuie modificată ținta loviturilor din kata.

Makiwara sau placă pentru exersarea loviturilor are multeforme, numai una singură va fi descrisă în articolul de față, makiwara statică tradițională. Acest tip de makiwara reprezintă o bucată de lemn așezată vertical în podea astfel partea de sus este la nivelul umerilor. Lățimea acesteia nu trebuie să depășească cu mult lățimea mânii. Suprafața de lovire la makiwara trebui învelită cu paie (acesta este sensul literal al makiwara) și poate fi acoperit cu piele.

Sunt numeroase moduri de aplicare a loviturilor la makiwara, în acest articol se va discuta despre formele de bază cum ar fi gyaku suki (lovitura inversă). În poziția zen kutsu datchi loviți partea de sus a makiwara cu aceeași mână ca piciorul din spate (gyaju suki), concentrîndu-vă asupra primelor două încheieturi a degetelor mânii (ale degetului arătător și al celui de mijloc). Doar acestea două trebuie să intre în contact cu makiwara. În timpul loviturii corpul se va răsuci ca un propeller, capul și torsul fiind butucul iar mânile  lamele. O mână se va trage înapoi în partea de sus a toracelui, corpul se rotește și mâna opusă lovește makiwara. La aplicarea loviturii, piciorul din spate se va îndrepta și va împinge acest șold în urma loviturii, generînd putere din podea. Este foarte important de a avea o poziție bună cu picioarele bine împlîntate în podea deoarece anume aceasta va asigura o lovitură puternică. Repetițiile vor duce la căpătarea naturaleții loviturilor.

Practica makiwara este importantă pentru îmbunătățirea unei lovituri puternice. Aceasta va obișnui corpul cu lovitura, va contrubui la generarea puterii din podea și va îmbunătăți condiționarea încheieturilor degetelor și ale altor oase din mână și încheietură.

"Setul de instrumente" Goju Ryu.
Această fotografie făcută în dojo-ul lui Higaonna din Tsuboya, Okinawa, demonstrează importanța acordată de către persoanele ce studiază Goju Ryu aprofundat îmbunătățirii și întăririi stării fizice a corpului. Aceasta este
parte vitală a moștenirii lui Chojun Miyagi și ceva ce trebui să fie parte din
regimul de antrenament al oricărui karateka.

Toate hojo undo trebuie practicate împreună cu kata Sanchin. Fără acest antrenament este foarte dificil de a obține forța necesară pentru efectuarea aplicațiilor din kata Goju Ryu, și cel mai probabil kata Sanchin va rămîne la fel nesatisfăcătoare. Hojo undo reprezintă elementul cheie în artele marțiale Goju Ryu și nu trebuie neglijate de persoanele care le practică în mod serios.

Classical Fighting Arts magazine
www.classicalfightingarts.org

Traducere: Cristina Borș